Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. damasquiner)
2. a încrusta în oţel, în fier, fildeş sau os firicele de aur sau de argint.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. damasquinage)
1. acțiunea de a damaschina și rezultatul ei; damaschinare.
2. arta de a încrusta diferite metale unul în altul; (înv.) damaschinărie.
3. (rar) procedeu prin care se obține o țesătură cu desene satinate pe un fond mat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. damasquinage)
1. acțiunea de a damaschina și rezultatul ei; damaschinare.
2. arta de a încrusta diferite metale unul în altul; (înv.) damaschinărie.
3. (rar) procedeu prin care se obține o țesătură cu desene satinate pe un fond mat.