Dictionar

dansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. danser)

1. intr., tr. a executa un dans.
2. (fig.) a se mișca necontenit.
 

dansant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dansant)

1. (despre serate, petreceri) la care se dansează, cu dans.
 

dansator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (dansa + -tor)

1. cel care dansează.
2. profesionist al dansului.
 

mordansa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. mordancer)

1. a impregna o fibră sau țesătură cu un mordant; a aplica un mordant pe o țesătură.
 

almee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almée)

1. dansatoare-cântăreață egipteană.
 

anglaise

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglaise)

1. vechi dans popular, de origine engleză, foarte vioi, cu structură bipartită, executat în grup, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; contradans.
 

antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciții desfășurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreț etc.
2. exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare.
 

baiaderă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bayadère, port. bailadeira)

1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.
 

balansier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balancier)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).
 

balerin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ballerin/e/, it. ballerino, ballerina)

1. s. m. f. dansator într-un corp de balet.
2. s. m. pl. încălțăminte femeiască ușoară și plată, asemănătoare pantofilor de dans.