Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. daunum)
1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral.
3. în ~a (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (daună)
1. a păgubi pe cineva; a prejudicia.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR méfait; mal; dégât; dommage
3. EN ravage; damage; hurt; harm; injury
4. DE Schaden; Schädigung
5. RU вред; повреждение
6. HU kár, ártalom; veszteség, károsodás
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dăunăcios)
1. care dăunează, care produce daune; dăunător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amenaja)
1. acţiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acţiunilor dăunătoare sau valorificarea potenţialului unui curs de apă.
3. îngrijire raţională pentru punerea în valoare a pădurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + calofilie)
1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.
2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.
3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)
1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baroque, it. barocco)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării.
2. stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bio- + pesticid)
1. pesticid produs de un organism viu.
2. substanță sau organism biologic care dăunează, ucide sau respinge organismele văzute ca dăunători; pesticid biologic.