Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. décapitation)
1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitare.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o organizație, mișcare inamică etc.
5. (var.) (înv.) decapitațiune.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. décapitation)
1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitare.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o organizație, mișcare inamică etc.
5. (var.) (înv.) decapitațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (decapita)
1. acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitat, (înv.) decapitație.
2. faptul de a tăia capul unei persoane sau unui animal.
3. (figurat) faptul de a îndepărta, de a distruge ceea ce constituie partea esențială, importantă a unui lucru.
4. (figurat) faptul de a elimina oamenii care conduc o mișcare inamică etc.