OK
X
decepție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déception, lat. deceptio)
1.
dezamăgire,
deziluzie;
amărăciune.
decepționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (decepţie + -ona)
1.
a
provoca
o
decepție;
a
deziluziona,
a
dezamăgi.
deziluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dézillusion)
1.
decepție,
dezamăgire.
celuire
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (vb. celui)
1.
acțiunea
de
a
celui;
înșelare.
2.
constatare
de
a
fi
fost
înșelat.
3.
decepție.
decepționare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (decepționa)
1.
înșelare
a
(speranțelor
sau)
încrederii
cuiva;
decepție.