declanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déclencher)

1. tr. a pune în funcție un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare.
2. tr., refl. a (se) dezlănțui, a (se) stârni.

autodeclanșa

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + declanșa)

1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.

declanșator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (declanşa + -tor)

1. adj. care declanșează.
2. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor.

algonevroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + nevroză)

1. simptomatologie nevrotică declanșată de o durere fizică.

amorsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amorcer)

1. a pune o amorsă (1).
2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice.
3. a provoca declanșarea unei acțiuni.

anclanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. enclencher)

1. a angrena un mecanism în vederea declanșării.

asincron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.
2. mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.

autodeclanșa

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + declanșa)

1. (despre mecanisme) a se declanșa automat, fără intervenție manuală, atunci când anumite condiții sunt îndeplinite.

blefaroconioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanșată de pulberi.