Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dedicatio, it. dedicazione)
1. parte a unei balade în care se face invocaţia sau adresarea către cel căruia i se dedică.
2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dédicatoire, lat. dedicatorius)
1. care conține, care exprimă o dedicație.
2. referitor la dedicația unei cărți.
3. (var.) dedicator, dedicătoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. envoi)
1. (strofă de) închinare, dedicaţie.
2. vers la sfârşitul unei balade prin care se aducea un omagiu cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tornada)
1. dedicaţie care încheia poezia trubadurilor şi în care se relua o idee deja exprimată şi unele versuri folosite mai înainte în aceeaşi piesă.