Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déductible)
1. care se poate deduce (din ipoteze); deductiv.
2. care poate fi scăzut (din venit, din profit).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déductibilité)
1. caracterul a ceea ce este deductibil, în special din taxe fiscale și impozite.
2. (mat.) proprietatea unei propoziții care poate fi obținută prin deducție în cadrul unui sistem formal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indépendance)
1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică.
2. stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale).
3. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent.
4. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. inferential, fr. inférentiel)
1. bazat pe inferenţă; deductibil.
2. (logică) care guvernează ordinea logică a unei informații legate de alta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déductibilité)
1. caracterul a ceea ce este deductibil, în special din taxe fiscale și impozite.
2. (mat.) proprietatea unei propoziții care poate fi obținută prin deducție în cadrul unui sistem formal.