Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défectueux, lat. defectuosus)
1. cu lipsuri, cu defecte; imperfect.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. atél/o/-, cf. gr. ateles „imperfect, incomplet”)
1. „incomplet, imperfect, defect, defectuos”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athrepsie)
1. tulburare gravă de nutriţie, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunţată, vărsături, diaree etc.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. caco-, cf. gr. kakos „rău”)
1. „urât, rău, greşit, defectuos”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dys-, cf. gr. dys „rău, greu, neplăcut”)
1. „dificil, anormal, greu, defectuos; tulburare, dificultate, greutate”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infidèle, lat. infidelis)
1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soţi) care nu respectă credinţa conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. otocéphale)
1. monstru caracterizat prin unirea urechilor, absenţa maxilarului inferior şi gură defectuos dezvoltată.