Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déisme)
1. orientare filozofico-religioasă care recunoaşte existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană şi a intervenţiei sale în desfăşurarea ulterioară a fenomenelor din univers.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidéisme)
1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan.
2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mazdéisme)
1. religie a vechilor perşi, pe principiul binelui şi al răului, preluată şi dezvoltată de zoroastrism; magism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monoïdéisme)
1. predominare a unei idei fixe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. valdisme)
1. religia sau doctrina valdezilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. déiste)
1. I. referitor la deism; care aderă la deism, credinţa în existenţa unei fiinţe supreme.
2. II. adept, susținător al deismului.
3. persoană care profesează deismul.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fidéiste)
1. I. care se referă la fideism, doctrină teologică care susține că numai credința dezvăluie adevărul.
2. care profesează, care susține fideismul.
3. II. adept al fideismului.
4. persoană care profesează fideismul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. magisme)
1. religia vechilor perși, adoratori ai focului; mazdeism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mazdéen)
1. I. care aparține sau se referă la mazdeism, la religia lui Zoroastru; mazdeist.
2. II. persoană care practică mazdeismul; mazdeist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Mazdeist)
1. I. referitor la mazdeism (religie monoteistă fondată de Zoroastru și practicată în Persia până la sosirea islamului); mazdeean.
2. II. adept al mazdeismului; mazdeean.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monoïdéiste)
1. care insistă asupra monoideismului unor stări de conştiinţă.