Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. délecter, lat. delectare)
1. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délectable, lat. delectabilis)
1. care delectează, care oferă o plăcere intensă și rafinată; plăcut, agreabil, încântător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. delecta)
1. care delectează; delectabil, desfătător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. delecta)
1. acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; încântare; distracție; (înv.) delectație.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. delecta)
1. II. acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; delectare.
2. I. care se află într-o stare de delectare.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. délectation, lat. delectatio)
1. acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei.
2. plăcere conștientă, savurată pe deplin, care provine dintr-un lucru plăcut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musée, germ. Museum, lat. museum)
1. instituţie care achiziţionează, conservă şi îndeosebi expune în vederea studierii, educării şi delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, ştiinţifice etc.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. répugner, lat. repugnare)
1. a experimenta un sentiment de repulsie; a cauza, a inspira repugnanță.
2. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund.
3. (antonime) a atrage, a delecta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. savourer)
1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete.
2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. delecta)
1. care delectează; delectabil, desfătător.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. delecta)
1. II. acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; delectare.
2. I. care se află într-o stare de delectare.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. délectation, lat. delectatio)
1. acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei.
2. plăcere conștientă, savurată pe deplin, care provine dintr-un lucru plăcut.