demara
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. démarrer)
Etimologie: (fr. démarrer)
1. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării).
2. intr. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mișcare, a porni.
3. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a țâșni; (despre o acțiune, o afacere) a începe.