Dictionar

Rezultate principale (Demarcaţie):

Demarcaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démarcation)

1. delimitare, despărţire, separare.

2. operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren.

3. linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noţiuni.


Rezultate secundare (Demarcaţie):

Demarca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démarquer)

1. tr. a însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a separa.

2. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului.


Demarcativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démarcatif)

1. ca caracter de demarcaţie.


Demarcaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (demarcaţie + -onal)

1. cu caracter de demarcație.


Marcaţie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. marcation)

1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare.

2. aplicarea unui semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc.

3. imprimarea semnului oficial pe un obiect de metal prețios, care îi garantează calitatea și autenticitatea.

4. (înv.) delimitarea prin linii, semne etc. a unui teren, a unei suprafețe; demarcație.

5. (var.) (înv.) marcațiune.


Terminus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. terminus)

1. inv. demarcaţie (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicţii etc.

2. loc, punct care marchează sfârşitul.

3. punct final de oprire al unui mijloc de transport; staţia ultimă; capăt.


Voleu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volée, volet)

1. (tenis) reluare din zbor a mingii, înainte de a atinge solul.

2. volet.

3. aripă laterală, mobilă a unui poliptic.

4. (cinem.) dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața aparatelor de iluminat pentru obturarea luminii.

5. serie rapidă de contracții musculare provocate artificial.

6. (pl.) efecte cinematografice constând în înlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcație.