Dictionar

denota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dénoter, lat. denotare)

1. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens.
 

denotat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénoté)

1. obiectul denumit de un anumit cuvânt; semnificat.
 

denotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénotation, lat. denotatio)

1. (log.) sferă (4).
2. semnificație (1).
 

denotațională

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dénotationel)

1. semantică ~ă = ramură a informaticii care studiază corectitudinea programelor.
 

denotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénotatif)

1. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis.
2. (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații.
 

acrimonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, mușcător, sarcastic.
2. (antonime) afabil, amabil.
 

ambivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambivalence)

1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii.
 

anticalofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + calofil)

1. (despre stil) care denotă anticalofilie.
 

apatic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. apathique)

1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.
2. care este lipsit de inițiativă.
3. care este caracterizat sau afectat de apatie.
4. II. persoană apatică.
 

calofil, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (calo + -fil, cf. gr. kallos „frumos” + philos „iubitor”)

1. I. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic.
2. (despre scris, stil) frumos, caligrafic.
3. II. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.