OK
X
dentist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. dentiste, germ. Dentist)
1.
medic
specialist
în
stomatologie;
stomatolog.
2.
persoană
specializată
în
îngrijirea
dentară.
dentistică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dent- + -istică)
1.
ramură
a
medicinei
care
studiază
și
tratează
bolile
(bucale
și
ale)
dinților;
stomatologie.
dentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dentaire, lat. dentarius)
1.
referitor
la
dinți,
al
dinților.
2.
referitor
la
dentist.
diamant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
1.
varietate
de
carbon
pur,
cristalizat,
incolor
și
transparent,
cu
luciri
puternice;
cel
mai
dur
dintre
toate
mineralele,
folosit
ca
piatră
prețioasă,
ca
abraziv
etc.
2.
unealtă
formată
dintr-o
bucățică
de
diamant
(1)
fixată
pe
un
suport
cu
mâner,
care
se
folosește
la
tăiatul
sticlei.
3.
linguriță
de
metal
cu
suprafața
exterioară
acoperită
cu
țăndări
fine
de
diamant
(1),
folosită
în
dentistică.
4.
cel
mai
mic
corp
de
literă
de
tipar.
5.
extremitatea
inferioară
a
fusului
unei
ancore.
eugenol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. eugénol)
1.
substanță
mirositoare
din
uleiul
de
cuișoare,
de
garoafe
etc.,
folosit
în
parfumerie
și
în
dentistică.
federalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. fédéraliste)
1.
I.
referitor
la
federalism,
sistem
politic
de
grupare
a
mai
multor
state
într-un
singur
stat
sau
federație.
2.
care
este
în
favoarea
federalismului.
3.
II.
adept
al
federalismului.
4.
(antonime)
independentist,
separatist.
pangermanic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. pangermanique)
1.
I.
care
se
referă
la
pangermanism
(mișcare
politică
iredentistă
a
secolului
al
XIX-lea
care
vizează
unirea
tuturor
popoarelor
de
origine
germanică
într-o
singură
mare
națiune);
pangermanist.
2.
II.
adept
al
pangermanismului;
pangermanist.
miloliză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mylolyse)
1.
(dentistică)
defect
de
structură
la
suprafața
dintelui,
care
rezultă
din
lipsa
discontinuă
a
stratului
de
smalț;
lacună
cuneiformă.