OK
X
deponent 1, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déponent, lat. deponens)
1.
(verb
latin)
care
are
formă
pasivă
și
înțeles
activ.
deponent 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. deponens, it. deponente)
1.
depunător
de
bani,
de
hârtii
de
valoare
etc.
semideponent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sémidéponent)
1.
verb.
~
=
(în
limba
latină)
verb
activ
ca
sens,
care
se
conjugă
la
timpurile
și
la
modurile
derivate
din
tema
prezentului
după
diateza
activă,
la
celelalte
după
diateza
pasivă.
depunător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (depune + -/ă/tor)
1.
deponent2,
depozant
(2).
mandat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mandat, germ. Mandat)
1.
împuternicire
dată
cuiva
de
către
o
persoană
sau
o
autoritate
de
a
vorbi
ori
de
a
lucra
în
numele
său.
2.
teritoriu
sub
~
=
formă
de
administrare
a
fostelor
colonii,
încredințate
după
primul
război
mondial
spre
administrare
altor
state.
3.
funcție,
putere
pe
care
o
deține
un
membru
ales
de
o
adunare.
4.
act
procedural
prin
care
cineva
este
chemat
în
fața
justiției
sau
încarcerat.
5.
ordin
de
plată
dat
de
un
deponent
de
fonduri
depozitarului
său.
6.
~
poștal
=
formular-tip
pentru
expedierea
banilor
prin
poștă.