Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deporta)
1. acțiunea de a deporta și rezultatul ei; (înv.) deportație, (înv.) deportațiune.
2. acțiunea unei puteri politice de a forța o categorie sau un grup de oameni să-și părăsească habitatul (teritoriul sau țara), fie pentru a-i obliga să se stabilească în altă parte (deplasare forțată, regrupare forțată sau „purificare etnică”), fie pentru a-i ține în lagăre (muncă forțată).
3. (prin ext.) internare politică într-un lagăr de concentrare situat departe de reședința victimei.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după déporté)
1. (cel) care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată, care se află în deportare; exilat, surghiunit.