Dictionar

Derula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérouler)

1. tr. a desfăşura ceva rulat.

2. a tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa ferăstrăului.

3. a trece în revistă (evenimente etc.)Itr., refl. (fig.) a (se) desfăşura, a se succeda.


Derulant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. déroulant)

1. care derulează, care se desfășoară (ex. listă derulantă).


Derulator

Parte de vorbire: s.
Origine: (derula + -tor)

1. dispozitiv servind pentru derularea şi rebobinarea peliculei cinematografice.

2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea şi derularea benzii magnetice; derulor (2).

3. desfăşurător de (credite etc.).


Combo

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. combo)

1. mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din trei până la opt persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră.

2. (informatică) combo-box = tip de casetă derulantă.


Conversaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conversationnel)

1. care se referă la conversație; conversativ.

2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.

3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.


Declanșor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déclencheur)

1. dispozitiv folosit pentru a iniția o acțiune; piesă care declanșează funcționarea unui mecanism; declanşator.

2. (biol.) situație sau stimul care declanșează, într-un mod specific, derularea unui act instinctiv.


Derulator

Parte de vorbire: s.
Origine: (derula + -tor)

1. dispozitiv servind pentru derularea şi rebobinarea peliculei cinematografice.

2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea şi derularea benzii magnetice; derulor (2).

3. desfăşurător de (credite etc.).


Derulor

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dérouleuse)

1. maşină-unealtă de derulat furnire.

2. derulator (2).


Efluviu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)

1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.

2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.

3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.

4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.