OK
X
dezobliterație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. désoblitération)
1.
faptul
de
a
dezobstrua,
de
a
desfunda,
de
a
elimina
ceea
ce
obstrucționează,
ceea
ce
îngreunează;
dezobstruare.
dezobstrua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désobstruer)
1.
(tehn.,
med.)
a
destupa,
a
desfunda.
dezobstruant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. désobstruant)
1.
care
dezobstruează;
care
destupă,
desfundă;
destupător.
2.
(antonime)
obstruant,
obstructiv,
obstructor.
impracticabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. impraticable)
1.
(despre
drumuri,
terenuri)
care
nu
se
pot
folosi;
desfundat.
2.
care
nu
poate
fi
pus
în
practică.
subsolier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. sous-soleuse)
1.
unealtă
agricolă
pentru
afânarea
adâncă
a
solurilor
compacte,
înainte
de
a
se
efectua
arătura
de
desfundare.
bontreci
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (necunoscută)
1.
obiect
cu
care
se
desfundă
luleaua.