OK
X
desputător, -oare
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (desputa + -tor)
1.
care
susține
o
dispută;
(înv.)
disputător.
disputație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (lat. disputatio, -onis; fr. disputation)
1.
discuție,
dezbatere
animată
pe
un
subiect;
dispută.
2.
(ist.
rel.)
dezbatere
publică
pe
un
subiect
de
teologie
între
doi
sau
mai
mulți
adversari.
3.
(var.
înv.)
desputație,
desputațiune,
disputanție,
disputațiune.