Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. devise)
1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva.
2. (herald.) figură emblematică ce însoţeşte un scut, un blazon.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dévisager)
1. a fixa, a privi insistent pe cineva.
2. a privi pe cineva cu o atenție curioasă și impertinentă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ex-libris, lat. ex libris)
1. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărţile sale.
2. inscripție pe o carte care indică proprietarul.