devoţiune
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. dévotion, lat. devotio)
Etimologie: (fr. dévotion, lat. devotio)
1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. ataşament faţă de cineva, fidelitate.
novenă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. novena)
Etimologie: (it. novena)
1. acte de devoţiune pe care le împlineşte creştinul catolic timp de nouă zile la rând.
pietate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. piété, lat. pietas)
Etimologie: (fr. piété, lat. pietas)
1. evlavie, smerenie; devoţiune.
2. sentiment de respect profund faţă de cineva sau ceva.
devoțional, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (devoți[une] + -onal, cf. fr. dévotionnel)
Etimologie: (devoți[une] + -onal, cf. fr. dévotionnel)
2. care ține de practicarea unui act sacru.
3. (loc. subst.) muzică ~ă = muzică religioasă de sprijin pentru un cult.
devoție
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. dévotion)
Etimologie: (fr. dévotion)
1. atașament față de religie, față de practicile religioase; devotament și zel manifestate în cinstirea lui Dumnezeu sau a sfinților.
2. (prin ext.) adulare, sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de o persoană sau un lucru.
3. (sin.) devoțiune.