Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déception, lat. deceptio)
1. dezamăgire, deziluzie; amărăciune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (decepţie + -ona)
1. a provoca o decepţie; a deziluziona, a dezamăgi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decepţie + -/on/ism)
1. fenomen prezent în arta şi literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă faţă de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente şi a unui sentiment de neîncredere în progres.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désabusé)
1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dézillusion)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désillusionner)
1. a face pe cineva să-şi piardă iluziile; a dezamăgi, a decepţiona.