Dictionar

Rezultate secundare (Dezinvolt):

Dezinvolt, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désinvolte)

1. (despre oameni) liber în mişcări; degajat; (despre manifestări) liber, nestingherit.


Dezinvoltură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinvolture)

1. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate.

2. (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă.


Acomodament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodement)

1. aranjament care produce confort.

2. dezinvoltură.


Deconcertat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déconcerté)

1. care este surprins până la punctul de a-și pierde încrederea, de a nu mai ști ce facă; tulburat, dezorientat, perplex.

2. (antonime) dezinvolt, sigur.


Degajat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. dégagé)

1. liber în mişcări, nestingherit, dezinvolt.


Psihodramă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. psychodrame)

1. metodă psihoterapeutică modernă, prin improvizația jocului dramatic a unui grup de bolnavi ca mijloc de exteriorizare a trăirilor și gândurilor acestora.

2. test ca mijloc de selecție a candidaților pentru anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în relațiile cu publicul.


Supleţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. souplesse)

1. însușirea de a fi suplu; flexibilitate.

2. (peior.) pricepere de a se mlădia după împrejurări.

3. cu ~ = cu dezinvoltură, fără efort.

4. proprietate a unui corp solid de a putea suferi mari deformații nepermanente la încovoiere sau la torsiune sub solicitări relativ mici; elasticitate.