Rezultate secundare (Deznodământ):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brusquer)
1. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)
1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice greceşti; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comédie, lat. comoedia)
1. operă dramatică cu subiect (şi deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situaţii.
2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exode, lat. exodus)
1. parte finală a unei tragedii greceşti, deznodământul şi ieşirea din scenă.
2. emigrare în masă a unei populaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)
1. specie a genului dramatic a cărei acţiune prezintă personaje în luptă cu viaţa şi cu pasiunile omeneşti, având un deznodământ fatal, care stârneşte sentimente de milă şi durere.
2. întâmplare zguduitoare; catastrofă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia)
1. operă dramatică în care elementele tragice se îmbină cu incidente comice, având un deznodământ fericit.
2. (fig.) întâmplare care prezintă un amestec de elemente serioase şi hazlii.