Rezultate secundare (Diacronic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diachronique)
1. care se referă la diacronie, la evoluția unui fapt în timp; evolutiv, istoric.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. neolinguista)
1. I. referitor la neolingvistică; neolingvistic.
2. II. adept al neolingvisticii (școală italiană de lingvistică care subliniază importanța geografiei lingvistice în studiile diacronice).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. grammaticalisation)
1. (lingv.) procesul diacronic care transformă un cuvânt pur lexical într-un morfem sau structură gramaticală; faptul de a se gramaticaliza.