Rezultate principale (Dicta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dicter, lat. dictare)
1. a pronunţa rar, desluşit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva.
2. a impune cu forţa; a ordona.
3. (fig.) a îndemna la o acţiune.
Rezultate secundare (Dicta):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictaphone)
1. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. dictamen „dictare, acțiunea de a dicta”)
1. sentiment interior; inspirație, insuflare.
2. (filozofie dogmatică) ~ al conștiinței = ceea ce dictează conștiința sau rațiunea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. diktando)
1. inv. scriere cursivă (după dictare).
2. caiet de ~ = caiet liniat pentru scriere de mână.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. dicta)
1. acțiunea de a dicta și rezultatul ei; dictat (ex. scriere după ~).
2. lucrare şcolară pentru reproducerea în scris a unui text dictat.
3. pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai.
4. impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite; (prin ext.) ordin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diktat)
1. act prin care unul sau mai multe state impun forţat unui alt stat anumite condiţii sau hotărâri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dictateur, lat. dictator)
1. (în Roma antică) magistrat suprem, ales de senat pe termen de şase luni şi investit cu putere absolută în vreme de război.
2. conducător de stat cu puteri discreţionare.
3. (fig.) om cu purtări autoritare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + dictatorial)
1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-impérialisme)
1. mişcare socială împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, a tuturor formelor de exploatare şi dominaţie a popoarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonapartisme)
1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franţa, după victoria revoluţiei de la sfârşitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. ataşament faţă de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. sp. caudillo „conducător”)
1. conducere tiranică exercitată de dictatori în unele ţări de limbă spaniolă.
2. (var.) caudilism.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sp. caudillo)
1. păzitor, conducător al unei turme (în America Latină).
2. dictator militar sau politic care a preluat puterea în America Latină sau Spania; persoană căreia i se dă acest nume.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césarisme)
1. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă.