Dictionar

diletant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. dilettante)

1. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator.
2. (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare.
3. (var.) (înv.) dilitant.
4. (antonim) profesionist, specialist.
 

diletantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dilettantisch)

1. de diletant; superficial; diletantistic.
 

diletantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilettantisme)

1. atitudine, manifestare de diletant; amatorism.
2. (peior.) superficialitate.
 

diletantistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. dilettantistico)

1. practicat de amatori; rezervat sportivilor amatori.
2. (depr.) care denotă incompetență, nepregătire; diletantic.
 

amator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. amateur, lat. amator)

1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva.
2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.
 

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
 

diletantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dilettantisch)

1. de diletant; superficial; diletantistic.
 

diletantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilettantisme)

1. atitudine, manifestare de diletant; amatorism.
2. (peior.) superficialitate.
 

diletantistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. dilettantistico)

1. practicat de amatori; rezervat sportivilor amatori.
2. (depr.) care denotă incompetență, nepregătire; diletantic.
 

profesionalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. professionalisme, professionnalisme)

1. profesionalitate.
2. cuvânt cu caracter tehnic folosit într-o anumită profesiune.
3. faptul de a practica profesional o activitate, obținând un venit din aceasta.
4. (anton.) amatorism, diletantism.