Dictionar

Diligent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diligens, fr. diligent)

1. sârguitor, silitor.


Diligenţă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. diligentia, fr. diligence)

1. silinţă, sârguinţă, zel.


Diligenţă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diligence)

1. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poştă şi călători pe distanţe lungi; poştalion.


Cupeu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupé)

1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră.

2. compartiment de vagon, de diligenţă etc. cu o singură banchetă.

3. automobil de forma cupeului (1).