Dictionar

direcționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. directionner)

1. a imprima o anumită direcție; a orienta într-un anumit sens.
 

direcțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directionnel)

1. care orientează, care arată direcția; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.
2. (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv.
3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.
4. antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate.
5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.
 

direcționar

Parte de vorbire:  s.(n.?) (regional)  
Etimologie: (direcționa + -ar)

1. dispozitiv folosit în zidărie pentru verificarea verticalității construcției.
 

direcționare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (direcționa)

1. acțiunea de a direcționa, de a imprima o anumită direcție.
2. conducere și stabilire a unei direcții, a unei orientări; directivare.
 

direcționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (direcționa)

1. care a fost orientat într-un anumit sens.
2. dirijat într-o anumită direcție.
 

redirecționa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + direcționa, cf. fr. redirectionner)

1. a direcționa din nou într-o nouă direcție.
2. (internet) a trimite automat la o altă pagină web, la o altă adresă de e-mail.
 

compas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compas, germ. Kompass)

1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare.
3. busolă marină.
4. ~ giroscopic = girodirecțional.
 

conversațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conversationnel)

1. care se referă la conversație; conversativ.
2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.
3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului să intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.
 

directiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directif)

1. care dirijează o activitate sau un sector de activitate.
2. referitor la o anumită direcție; direcțional.
3. (despre antene) care emite într-o singură direcție; direcțional.
4. (tehn.) care are direcție fixă.
5. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea.
 

girosin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gyrosin)

1. aparat de bord al unui avion dintr-un compas magnetic și un girodirecțional.
 

mnemotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mnémotaxie)

1. reacție de orientare direcțională la animale și păsări, care le permite să se întoarcă la locul de hrănire și adăpost.
 

omnidirecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. omnidirectionnel)

1. care se propagă sau se manifestă în toate direcțiile.
2. care poate funcționa, poate fi folosit în toate direcțiile.
3. (antonim) unidirecțional.