Rezultate secundare (Dirept):
Parte de vorbire: adj., s.m.f., s.n. (înv.)
Origine: (îndrepta + -ător)
1. (persoană) care îndrumă, îndreaptă; călăuzitor.
3. s.m.f. persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie; corector.
5. s.n. semn care indică o direcție.
6. (var.) (înv.) îndereptător, (înv.) îndireptător.