Dictionar

Discriminare

Parte de vorbire: s.
Origine: (discrimina)

1. separare, deosebire, distincţie netă între mai multe elemente.

2. diferenţiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populaţiei unei ţări, pentru o organizaţie sau pentru unele ţări faţă de altele.


Apartheid

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorităţii populaţiei de culoare din Africa de Sud.


Discrimina

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.

2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.

3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.

4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.

5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.


Discriminaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. discrimination, lat. discriminatio)

1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.

2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.

3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.

4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).

5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.

6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.

7. (var.) (înv.) discriminațiune.


Rasial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. racial)

1. referitor la rasism; rasist.

2. discriminare = supunerea cetăţenilor de o anumită rasă la tratamente diferenţiate, la persecuţii.


Segregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ségrégation)

1. segregare (3).

2. ~ rasială = politică de discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul aceleiaşi ţări pe criterii de rasă.

3. porţiune neomogenă dintr- un aliaj, prin concentrarea impurităţilor.


Segregaţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ségrégationnisme)

1. politică de segregaţie rasială.

2. doctrină care pledează pentru segregarea rasială.

3. (prin analogie) atitudine de discriminare.