Dictionar

Rezultate principale (Disipa):

Disipa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dissiper)

1. tr. a împrăştia; a risipi, a cheltui nebuneşte.

2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant.

3. refl. a se împrăştia.


Rezultate secundare (Disipa):

Disipare

Parte de vorbire: vb.
Origine: (disipa)

1. acţiunea de a disipa; disipaţie.

2. (astr.) pierdere în spaţiul cosmic a unora dintre particulele componente ale atmosferei unui corp ceresc.


Disipaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)

1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.

2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.

3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.

4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.

5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.

6. (var.) (înv.) disipațiune.

7. (antonime) atenție, disciplină, economie.


Disipativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dissipatif)

1. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipează energie sau căldură.


Disipator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissipateur)

1. corp, sistem tehnic disipativ.

2. ~ hidraulic de energie = element al unei construcţii hidrotehnice destinat a reduce viteza curenţilor de apă în aval de un baraj, de un deversor etc.


Disipare

Parte de vorbire: vb.
Origine: (disipa)

1. acţiunea de a disipa; disipaţie.

2. (astr.) pierdere în spaţiul cosmic a unora dintre particulele componente ale atmosferei unui corp ceresc.


Disipator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissipateur)

1. corp, sistem tehnic disipativ.

2. ~ hidraulic de energie = element al unei construcţii hidrotehnice destinat a reduce viteza curenţilor de apă în aval de un baraj, de un deversor etc.


Disipaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)

1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.

2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.

3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.

4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.

5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.

6. (var.) (înv.) disipațiune.

7. (antonime) atenție, disciplină, economie.


Redan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. redan)

1. ieșitură în zidul unei fortificații.

2. serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității.

3. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu.

4. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei.

5. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare.