Dictionar

disocia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dissocier, lat. dissociare)

1. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar.
2. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.).
 

disociabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissociable)

1. care poate fi disociat.
2. (anton.) indisociabil.
 

disociabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissociabilité)

1. însușirea de a fi disociabil.
 

disociație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissociation, lat. dissociatio)

1. disociere.
2. rezultatul unei disocieri.
 

disociativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (disocia + -/t/iv)

1. care disociază, care descompune.
2. (antonim) asociativ.
 

centrosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centrosphère)

1. partea centrală a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate și gazificate; barisferă, metalosferă.
2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului.
 

disociabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissociable)

1. care poate fi disociat.
2. (anton.) indisociabil.
 

disociabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissociabilité)

1. însușirea de a fi disociabil.
 

disociativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (disocia + -/t/iv)

1. care disociază, care descompune.
2. (antonim) asociativ.
 

exoseroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exosérose)

1. proces de reacție cutanată în eczemă caracterizat prin introducerea de lichid care disociază mai întâi celulele epidermei, iar apoi formează vezicule.
 

indisociabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indissociable)

1. care nu poate fi disociat.