OK
X
dispensa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dispenser, lat. dispensare)
1.
refl.
a
se
lipsi
(de
ceva,
de
cineva),
a
renunța
la...
2.
tr.
a
scuti
de
o
îndatorire,
de
o
obligație
etc.
dispensă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dispense)
1.
scutire
(de
o
obligație);
exceptare
de
la
o
regulă.
2.
permisiunea
de
a
face
un
lucru
interzis
în
mod
normal
de
o
lege.
dispensabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dispensable)
1.
pentru
care
se
poate
acorda
o
dispensă.
2.
care
poate
fi
evitat;
de
care
se
poate
dispensa.
3.
(antonim)
indispensabil.
dispensar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dispensaire)
1.
instituție
sanitară
unde
se
dau
consultații
medicale
gratuite.
dispensare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dispensa)
1.
acțiunea
de
a
(se)
dispensa.
2.
decizie
prin
care
o
persoană
sau
un
grup
social
este
scutit
de
o
sarcină,
obligație
sau
îndatorire.
3.
lipsire
de
sau
renunțare
la
ceva.
dispensariza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (dispensar + -iza)
1.
a
lua
în
evidența
dispensarului
(pentru
îngrijire
și
control
periodic).
2.
a
interna
și
a
îngriji
pe
cineva
într-un
dispensar.
dispensarizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dispensariza)
1.
faptul
de
a
dispensariza.
2.
acțiunea
de
a
lua
pe
cineva
în
evidența
dispensarului
(pentru
îngrijire
și
control
periodic).
3.
internare
și
îngrijire
într-un
dispensar.
dispensator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dispensateur)
1.
care
distribuie,
care
dă
fiecăruia
partea
sa.
ambulatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
1.
adj.
care
umblă,
merge;
fără
loc
stabil.
2.
(zool.;
despre
organe)
care
servește
la
mers.
3.
(despre
tratamente)
care
nu
necesită
spitalizare.
4.
s.
n.
dispensar.
antiveneric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. antivénerien)
1.
care
combate
sau
previne
bolile
venerice.
2.
(dispensar)
unde
se
tratează
bolile
venerice.
axeroftol
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. axerophtol)
1.
(biochimie)
vitamină
liposolubilă
indispensabilă
pentru
buna
funcționare
a
ochilor,
oaselor
și
pielii;
vitamina
A.
carența
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. carencer)
1.
a
priva
de
unii
factori
indispensabili
nutriției
organismului.
dispensabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dispensable)
1.
pentru
care
se
poate
acorda
o
dispensă.
2.
care
poate
fi
evitat;
de
care
se
poate
dispensa.
3.
(antonim)
indispensabil.
dispensariza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (dispensar + -iza)
1.
a
lua
în
evidența
dispensarului
(pentru
îngrijire
și
control
periodic).
2.
a
interna
și
a
îngriji
pe
cineva
într-un
dispensar.