Rezultate secundare (Disperat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. désespéré)
1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.
2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.
4. (antonime) confient, încrezător, optimist.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dispera)
1. faptul de a dispera; desperație.
2. pierdere a oricărei speranțe; ajungere sau aducere a cuiva în stare de exasperare; stare disperată.
3. (var.) desperare.