Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. dispiacere)
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. répugner, lat. repugnare)
1. a experimenta un sentiment de repulsie; a cauza, a inspira repugnanță.
2. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund.
3. (antonime) a atrage, a delecta.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désagreer)
1. a nu fi de acord cu ceva sau cu cineva.
2. a nega o opinie a cuiva, o situație.
3. a displace ceva sau pe cineva.