Dictionar

Rezultate secundare (Domni):

Domnișoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doamnă + -ișoară)

1. apelație folosită pentru a desemna o fată tânără sau o femeie (presupusă) necăsătorită sau pentru a se adresa acesteia; duduie.

2. ~ de onoare = fată tânără care însoțește mireasa la cununie; fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc.

3. (învechit) tânără care făcea parte din păturile privilegiate.

4. (învechit) fiică, fată de domn.

5. (regional) (ornit.) femeiușca sticletelui; domniță.

6. (regional; la plural) (bot.) cârciumărese.


Apanaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreţinerea unor membri ai familiei domnitoare.

2. bun material sau spiritual care aparţine exclusiv cuiva.


Consorţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)

1. participare la domnie în vechea Romă.

2. asociaţie de monopolişti, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înfiinţării unei societăţi pe acţiuni, precum şi pentru efectuarea unor operaţii comerciale.

3. ~ bancar = asociaţie a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operaţii financiare de anvergură şi avantajoase.

4. (biol.) asociaţie simbiotică între două organisme.


Coregent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corégent)

1. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.


Detrona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détrôner)

1. a înlătura de la tron, a scoate din domnie.

2. (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcţie.


Dinasticism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dynasticisme)

1. concepţie care susţine dreptul exclusiv al unei familii domnitoare la conducerea unei monarhii.

2. formă de guvernare în care conducătorii provin din aceeași familie dinastică.

3. devotament faţă de dinastie.


Fanariotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fanariot + -ism)

1. dominaţie, stăpânire a domnilor fanarioţi.

2. (fig.) ipocrizie, făţărnicie.