Dictionar

consorțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. consortium, germ. Konsortium)

1. participare la domnie în vechea Romă.
2. asociație de monopoliști, constituită în scopul plasării de împrumuturi, al înființării unei societăți pe acțiuni, precum și pentru efectuarea unor operații comerciale.
3. ~ bancar = asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase.
4. (biol.) asociație simbiotică între două organisme.
 

coregent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corégent)

1. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.
 

detrona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détrôner)

1. a înlătura de la tron, a scoate din domnie.
2. (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție.
 

milenarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. millénarisme)

1. credința într-o domnie pământească mesianică care ar trebui să dureze o mie de ani și care ar trebui să înceapă la sfârșitul lumii; chiliasm.
 

pompadour

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompadour)

1. stil ~ = stil de mobilier, de decorație interioară de la sfârșitul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin linii curbe, ondulate.
 

porfirogenet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. porphyrogénète, gr. porphyrogenetos)

1. titlu dar principilor bizantini născuți în timpul domniei tatălui lor.