Dictionar

Rezultate secundare (Drag):

Draga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. draguer)

1. a săpa sub apă şi a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage.

2. a curăţa de mine o cale navigabilă.


Dragă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drague)

1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.

2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora şi fauna subacvatică.

3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.


Dragaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dragage)

1. acțiunea de a draga sau rezultatul acestei acțiuni; dragare.

2. acțiunea de a trage o dragă sau un dispozitiv similar pentru a curăța fundul unui râu, port etc.

3. acțiunea de a trage un cârlig, un cablu sau un alt echipament, pentru a ridica ceea ce se află pe fundul apelor.


Drăgălășenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (drăgălaș + -enie)

1. gingășie în înfățișare sau comportare; drăgălășie.

2. atitudine plină de gingășie și atenție față de cineva; drăgălășie.


Drăgăstos

Parte de vorbire: s.
Origine: (dragoste + -os)

1. plin de dragoste, de tandrețe; iubitor, afectuos.


Draglină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dragline)

1. echipament de lucru pentru săpat şi încărcat pământul, montat pe un excavator, dintr-o cupă la capătul unui braţ lung şi uşor, acţionată de un troliu.


Afectuos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.

2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.

3. (antonime) rezervat, sever.


Afecţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affection, lat. affectio)

1. dragoste, simpatie, ataşament.

2. stare patologică a unui organ; boală.


Amant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amant)

1. cel care întreţine relaţii de dragoste cu cineva în afara căsătoriei.


Amfipteră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiptère)

1. (herald.) figură, un şarpe sau un dragon înaripat.


Amor

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. amor)

1. iubire, dragoste.

2. ~ propriu = ataşament de preţuire exagerată a propriilor calităţi.


Amoretă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorette)

1. statuetă de copil cu aripioare.

2. statuetă reprezentând pe Amor, zeul dragostei la romani.