Dictionar

Dreaptă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. directus)

1. linie care reprezintă distanța cea mai scurtă dintre două puncte.

2. art. parte a corpului unei ființe, a unui obiect, a unei construcții etc. care se află în partea sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în același sens cu obiectul, construcția etc. respectivă.

3. art. parte a unui curs de apă sau a unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcția mâinii drepte a unei persoane așezate cu fața în sensul de curgere a apei respective.

4. (și adj.) (literă) care are tăietura verticală.

5. art. mâna dreaptă.

6. art. (în religia creștină) mâna lui Dumnezeu considerată ca putere sfântă.

7. art. (fig; în viața politică) grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale.


Semidreaptă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. demidroite)

1. (geom.) porţiune dintr-o dreaptă mărginită la un singur capăt.


Acropetal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).

2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.

3. cu petala ascuţită.


Aldin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. aldino)

1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.

2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.


Alinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.

2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.

3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.


Aliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.

2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.


Anafază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.


Anfiladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.

2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.