Rezultate principale (Dreptate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate)
1. principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.
2. cu (sau după) ~ = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil.
3. pe bună ~ = pe drept cuvânt, în mod întemeiat.
4. a face cuiva ~ = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare.
5. a avea ~ = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face.
6. a da (cuiva) ~ = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just.
Rezultate secundare (Dreptate):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. céder, lat cedere)
1. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea.
4. (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)
1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor.
4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. corrigenda)
1. listă, plasată în general la sfârșitul cărții, în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond; erată, erratum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (denega)
2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -dicée, cf. gr. dike „justiție”)