Dictionar

Rezultate principale (Dreptate):

Dreptate

Parte de vorbire: s.
Origine: (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate)

1. principiu moral și juridic care cere se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.

2. cu (sau după) ~ = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil.

3. pe bună ~ = pe drept cuvânt, în mod întemeiat.

4. a face cuiva ~ = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare.

5. a avea ~ = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face.

6. a da (cuiva) ~ = a recunoaște ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just.

7. (pop.) judecată.


Rezultate secundare (Dreptate):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Ceda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunţând la dreptul de posesiune.

2. a face o cesiune.

3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaşte superioritatea.

4. (sport) a se recunoaşte învins, a înceta întrecerea.

5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.

6. (despre lucruri, elemente de construcţie) a nu rezista la apăsare, a se rupe.

7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.


Clasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)

1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.

2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.

3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care îndreptăţească continuarea investigaţiilor.

4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.


Corrigenda

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. corrigenda)

1. listă, plasată în general la sfârșitul cărții, în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond; erată, erratum.


Denegare

Parte de vorbire: s.
Origine: (denega)

1. acţiunea de a denega.

2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată.


-DICEE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -dicée, cf. gr. dike „justiție”)

1. „dreptate, justiție”.