Dictionar

Rezultate secundare (Dușmănos):

Inamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după lat. inimicus)

1. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) duşman, vrăjmaş, adversar.

2. adj. 1. duşmănos, ostil.

3. care aparţine statului beligerant, adversar.


Inamical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inamical)

1. care nu este amical; care demonstrează sau mărturisește o absență a prieteniei; ostil, dușmănos.

2. (antonime) amical, prietenos.


Ostil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hostile, lat. hostilis)

1. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos.

2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.

3. care nu este favorabil; nefavorabil.

4. (finanțe) preluare = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.

5. (antonime) neostil, prietenesc.


Pildos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (pildă + -os)

1. care poartă cuiva dușmănie; dușmănos.


Dușmănește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (dușman + -ește)

1. în mod dușmănos; neprietenește, (înv.) vrăjmășește.

2. (antonim) prietenește.


Prietenos, -oasă

Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (prieten + -os)

1. care prezintă caracterul prieteniei; care mărturisește sau manifestă prietenie; amical, prietenesc.

2. (antonime) dușmănos, neamical, neprietenos, ostil.