Rezultate secundare (Dușmănos):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după lat. inimicus)
1. adj., s. m. f. (stat, putere etc.) duşman, vrăjmaş, adversar.
3. care aparţine statului beligerant, adversar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inamical)
1. care nu este amical; care demonstrează sau mărturisește o absență a prieteniei; ostil, dușmănos.
2. (antonime) amical, prietenos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hostile, lat. hostilis)
1. care are o atitudine duşmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; duşmănos.
2. (prin ext.) care se opune ferm la ceva sau cuiva.
3. care nu este favorabil; nefavorabil.
4. (finanțe) preluare ~ă = ofertă publică de cumpărare în care o companie, numită achizitor, dorește să achiziționeze altă companie, numită țintă, fără consimțământul sau cooperarea consiliului de administrație al acesteia din urmă, prin consultarea directă a acționarilor.
5. (antonime) neostil, prietenesc.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (pildă + -os)
1. care poartă cuiva dușmănie; dușmănos.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (dușman + -ește)
1. în mod dușmănos; neprietenește, (înv.) vrăjmășește.
Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (prieten + -os)
1. care prezintă caracterul prieteniei; care mărturisește sau manifestă prietenie; amical, prietenesc.
2. (antonime) dușmănos, neamical, neprietenos, ostil.