Rezultate secundare (Duios):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (duios + -ime)
1. simțire plină de atenție iubitoare, de compătimire sau de milă; duioșie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. amorso)
1. (muz.) drăgăstos, duios, (cântat) cu căldură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berceuse)
1. piesă instrumentală având la bază un cântec de leagăn, care exprimă un sentiment de duioşie.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)
1. adj. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios.
2. (despre nervi) care inervează globul ocular.
3. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pathétisme)
1. calitatea, arta de a emoţiona, de a mişca sufletul, de a înduioşa; caracter patetic (I, 1).
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. sensibile)
1. (indică modul de executare a unei bucăți muzicale) cu simţire, cu înduioşare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tandresse)
1. afecţiune plină de delicateţe, de duioşie, de gingăşie.