Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. équation, lat. aequatio)
1. relație matematică exprimată sub forma egalității, în care intră elemente cunoscute și necunoscute și care se verifică numai pentru anumite valori ale necunoscutelor.
3. ~ chimică = reprezentare a unei reacții chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii și moleculele care iau parte efectiv la aceasta.
4. (astr.) ~ a timpului = diferența dintre timpul solar mijlociu și cel adevărat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inéquation)
1. (mat.) inegalitate conţinând elemente cunoscute şi necunoscute, adevărată numai pentru anumite valori ale elementelor necunoscute.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canonique, lat. canonicus)
1. conform cu canoanele bisericeşti; canonial.
3. drept ~ = drept bisericesc.
4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.
5. (mat.) formă (sau ecuaţie) ~ă = formă, ecuaţie simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quadrique)
1. (mat.) suprafaţă reprezentată de o ecuaţie de gradul doi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)
2. care comportă, lucrează cu diferenţe.
3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.
4. ecuaţie ~ă (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. discriminant)
1. adj. care separă, face deosebire.
2. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienţii unei ecuaţii de gradul doi care serveşte a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuaţiei; realizant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hypergéométrique)
1. (mat.) funcţie ~ă = funcţie de o variabilă, reală sau complexă, care e integrala ecuaţiei diferenţiale de ordinul al doilea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrationnel, lat. irrationalis)
1. care este împotriva gândirii logice, contrar raţiunii.
2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuaţie ~ă = ecuaţie a cărei necunoscută intră sub un radical.