egalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. égalité)

1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele.
2. (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte.
3. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri.
4. (mat.) echivalență între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relații redată prin semnul egal (=).

ilegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalité)

1. act ilegal.
2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism.

inegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inégalité)

1. lipsă de egalitate, neegalitate; disproporție.
2. (mat.) relație între două valori care nu sunt egale.

legalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légalité)

1. caracter legal; principiu potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică este obligată să respecte legea; legalism (2).
2. a fi (sau a intra) în ~ = a se conforma legilor în vigoare.
3. ordine legală care asigură viața și activitatea unui stat etc.

regalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. regalitas, după fr. royauté)

1. caracter regal3.
2. formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

anizeiconie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniséiconie)

1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.

anizocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisocytose)

1. inegalitate în dimensiuni a globulelor roșii și albe.

anizocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisocorie)

1. (med.) anomalie congenitală constând în inegalitatea celor două pupile (diferență de mărime între cele două pupile).
2. (antonim) izocorie.

anizocromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisochromie)

1. inegalitate în intensitatea de colorație a globulelor roșii din sânge.

anizodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.