elabora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. élaborer, lat. elaborare)

1. a crea, a redacta o operă, un text etc.
2. a efectua operaţiile necesare pentru obţinerea unui metal, a unui aliaj.

delabora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. delaborare)

1. a demonta dintr-un loc instalaţiile, maşinile şi muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase.

elaborat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Elaborat)

1. rezultatul unei elaborări; compunere, lucrare.

elaboraţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. élaboration)

1. acțiunea de a elabora și rezultatul ei; elaborare.
2. producerea (a ceva) la finalul unei munci îndelungate și/sau a unei modificări complexe.
3. formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc.
4. (var.) (înv.) elaborațiune.

elaborator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. élaborateur)

1. cel care elaborează (ceva).
2. persoană responsabilă cu implementarea unui proiect; organizator.

aniconie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. gr. eikon, imagine)

1. incapacitate patologică de elaborare a imaginilor în schizofrenie.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

anticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticorps)

1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.

autochestionare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. self questioning)

1. autoinvestigaţie prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuşi întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.

autoorganizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + organizare)

1. proprietate a unui sistem evolutiv de a-şi elabora noi forme de organizare, noi modele sau structuri interne.

chietism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quiétisme)

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
5. (var.) cvietism, quietism.