Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électif, lat. electivus)
2. care se face, se acordă prin alegere.
3. care procedează prin eliminare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électivité)
1. calitatea a ceea ce este electiv.
2. însuşire a organismelor vii de a asimila acele condiţii de mediu care corespund cel mai mult eredităţii lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + locaţie)
1. procedeu biofizic de detecţie şi localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électivité)
1. calitatea a ceea ce este electiv.
2. însuşire a organismelor vii de a asimila acele condiţii de mediu care corespund cel mai mult eredităţii lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photocatalyse)
1. cataliză selectivă, produsă de lumină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hormonopexie)
1. fixare electivă a unui hormon într-un ţesut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. inbreeding)
1. (biol.) încrucişare selectivă între indivizi înrudiţi genetic; consangvinizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. investiture)
1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc.
2. act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă.
3. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat.
4. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă.
5. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul.