electrod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrode)

1. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul.

electrodermatografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + dermatografie)

1. metodă prin care se cercetează rezistența electrică a pielii.

electrodermogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrodermogramme)

1. înregistrare grafică prin electrodermatografie.

electrodiagnostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrodiagnostic)

1. diagnostic prin excitabilitatea organismului la curenți electrici.

electrodializă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrodialyse)

1. dializă care poate fi accelerată prin acțiunea simultană a curentului electric cu o soluție coloidală.

electrodinam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electrodinamică)

1. mașină electrică producătoare de curent.

electrodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électrodynamique)

1. adj. referitor la electrodinamică.
2. (despre instrumente de măsurat, relee etc.) bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric.
3. s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile electrice și magnetice ale materiei.
4. ~ă cuantică = teoria interacțiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate.

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.

anodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anodique)

1. referitor la anod (electrod pozitiv).
2. care ține de anod, care provine de la anod.
3. (antonim) catodic.

anticatod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticathode)

1. electrod metalic în fața catodului, care, lovit de razele catodice, devine producător de raze X.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

catod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cathode)

1. electrod negativ al unei surse de curent continuu (electrod din care, în sens convențional, pleacă curentul).
2. electrod negativ al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
3. (antonim) anod.

dinodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynode)

1. electrod al unui tub electronic având rolul de a furniza o emisiune secundară.