Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élevé)
1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim.
2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévation, lat. elevatio)
1. înălţime morală, rafinament, distincţie.
2. reprezentare grafică, la scară, a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei maşini etc.
3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévateur, germ. Elevator)
1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanţe mici.
2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere.
3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élévatoire)
1. adj. care serveşte pentru a ridica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (elevator + -ist)
1. muncitor care deserveşte elevatorul (II, 1) într-o întreprindere de vinificaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alatus)
1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altitude, lat. altitudo)
1. înălţime deasupra nivelului mării.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + cheratoplastie)
1. refacere plastică a corneei distruse cu materialul prelevat de la acelaşi bolnav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bob)
1. elevator cu turn pentru ridicarea unor materiale de construcţie la înălţimea schelelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. check-up)
1. examen medical constând dintr-un ansamblu de probe prelevate sistematic şi permanent pentru a aprecia starea organelor şi funcţionarea lor.